Clasic e fantastic – Copilăria marilor muzicieni este un proiect compus din cinci spectacole de teatru şi muzică ce se adresează copiilor între 4 şi 10 ani.
Povestea spune că doi şoricei Sică şi Rică au trăit, pe rând, în vioara lui Antonio Vivaldi, în orga lui Johann Sebastian Bach, în biblioteca lui Wolfgang Amadeus Mozart, în clavecinul lui Ludwig van Beethoven, în pianul lui Frédéric Chopin…
Tatăl lui Frédéric Chopin era francez, mama poloneză, amândoi mari amatori de muzică. Când copilul are abia o lună, familia se mută la Varşovia şi deschide un pension de băieţi solicitat de cele mai bune familii din oraş. Muzica era o parte importantă a unei educaţii alese… În fiecare casă era cel puţin un pian şi cineva care să cânte la el, “uneori chiar excelent” după cum remarcau ziarele vremii. Pani Justina, mama lui Frédéric cânta destul de bine la pian. Dădea lecţii de muzică şi în pension era angajat şi un profesor de dans. Justina acompania micii dansatori care interpretau cele mai populare dansuri ale vremii – valsul, mazurca, poloneza. Micuţul Frédéric era mereu sub pian şi nu numai că asculta cu încântare dar curând, a încercat să şi scrie pagini muzicale asemănătoare acelora pe care le auzea. Prima mazurcă a scris-o în 1817, cand avea doar 7 ani la doar un an după ce începuse şi el să ia lecţii de pian. Urmează alte mazurci, polci, valsuri… Pe aceste melodii Sică, Rică şi Lola învaţă şi ei cu mare bucurie să danseze. Copilul era talentat şi la scris. La 6 ani alcătuia mici poezii pe care le nota pe manşetele ziarelor sau pe hârtia de împachetat sandvişuri. Frédéric Chopin este considerat astăzi cel mai mare muzician polonez şi unul dintre cei mai apreciaţi compozitori în întreaga lume. Marea sa iubire a fost pianul, instrumentul pentru care a scris toate minunatele sale pagini muzicale.
Povestea spune că doi şoricei Sică şi Rică au trăit, pe rând, în vioara lui Antonio Vivaldi, în orga lui Johann Sebastian Bach, în biblioteca lui Wolfgang Amadeus Mozart, în clavecinul lui Ludwig van Beethoven, în pianul lui Frédéric Chopin…
Tatăl lui Frédéric Chopin era francez, mama poloneză, amândoi mari amatori de muzică. Când copilul are abia o lună, familia se mută la Varşovia şi deschide un pension de băieţi solicitat de cele mai bune familii din oraş. Muzica era o parte importantă a unei educaţii alese… În fiecare casă era cel puţin un pian şi cineva care să cânte la el, “uneori chiar excelent” după cum remarcau ziarele vremii. Pani Justina, mama lui Frédéric cânta destul de bine la pian. Dădea lecţii de muzică şi în pension era angajat şi un profesor de dans. Justina acompania micii dansatori care interpretau cele mai populare dansuri ale vremii – valsul, mazurca, poloneza. Micuţul Frédéric era mereu sub pian şi nu numai că asculta cu încântare dar curând, a încercat să şi scrie pagini muzicale asemănătoare acelora pe care le auzea. Prima mazurcă a scris-o în 1817, cand avea doar 7 ani la doar un an după ce începuse şi el să ia lecţii de pian. Urmează alte mazurci, polci, valsuri… Pe aceste melodii Sică, Rică şi Lola învaţă şi ei cu mare bucurie să danseze. Copilul era talentat şi la scris. La 6 ani alcătuia mici poezii pe care le nota pe manşetele ziarelor sau pe hârtia de împachetat sandvişuri. Frédéric Chopin este considerat astăzi cel mai mare muzician polonez şi unul dintre cei mai apreciaţi compozitori în întreaga lume. Marea sa iubire a fost pianul, instrumentul pentru care a scris toate minunatele sale pagini muzicale.
